Deşi 1 aprilie a trecut.....MJ incă ne păcăleşte!

Nimic nu poate fi mai descalificant decât minciuna practicată de instituţiile Statului, în speţă, Ministerul Justiţiei.


În ordinea firească a desfăşurării evenimentelor, faptele sunt următoarele:


Spre finele saptămânii 5-9 mai 2008, prin instanţe se "plimba" un proiect de modificare a salarizarii şi a altor drepturi ale magistraţilor şi a personalului auxiliar de specialitate. In cuprinsul proiectului existau articole prin care se eliminau anumite drepturi personalului auxiliar de specialitate, dintre care reţinem: decontarea medicamentelor, decontarea contravalorii transportului în perioada concediului. Poate că ar fi mai putin deranjant pentru "auxiliari" dacă cei care se ocupă de elaborarea actelor normative ar gândi reglementari similare aplicabile categoriilor care conlucrează în sistem şi nu mă refer strict la faptul că prin proiectul criticat se dă naştere unei noi discriminări. Si nu neapărat raportat la ceilalti din sistemul de justiţie, ci faţă de toate categoriile plătitoare de contribuţii. În speţă, vorbim de o reglementare potrivit căreia mamele magistrat vor beneficia în perioada concediului de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani, de o îndemnizaţie în cunatum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest drept. Ştim cu toţii de existenţa unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, acţiunea fiind promovată de o doamnă judecător. Cererea nu poate fi catalogată decât ca un demers legal şi laudabil, însă raţionamentul celor care au elaborat proiectul este de-a dreptul aberant şi imoral. Oare chiar au magistraţii cea mai grea situaţie materială, financiară...etc, sau doar copiii de magistraţi au dreptul la un trai decent?! Deh...laptele cu care sunt hrăniţi copiii magistraţilor e mai scump, pampers-ul folosit pentru aceştia e mai deosebit, ai lor au nevoi mai mari şi mai multe decât ai celorlalti!!!!

Trecând peste "abureala" privind valoarea de referinţă sectorială pe care încearcă să o inoculeze MJ, ajungem la acordarea sporului de confidenţialitate, la sporul de risc şi suprasolicitare neuropshihică ce ar urma să se aplice categoriilor vizate de proiectul de salarizare.....ajungem la prevederea referitoare la locuinţele de serviciu. Şi-a amintit MJ că auxiliarii au solicitat decontarea chiriilor celor care au fost repartizaţi în cadrul unei instanţe sau parchet ce îşi are sediul într-o altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce este de remarcat. Însa nu trebuie omis faptul că nu au aplicat acelaşi raţionament ca şi în cazul magistraţilor. Nu am regăsit prevederea conform căreia şi auxiliarii ar putea beneficia de o locuinţă de serviciu, în aceleaşi condiţii ca şi magistraţii. Ar fi intereant de aflat dacă şi plafonul anual în limita căruia de poate deconta chiria va fi identic cu al magistraţilor. Concluzia, veche de altfel, e că....."pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!"
Cea mai amuzantă modificare se referă la vârsta de pensionare care, conform proiectului, creşte de la 60 la 65 de ani, cu posibilitatea menţinerii în funcţie până la vârsta de 70 de ani!!!, evident, cu avizul favorabil al CSM........fără cuvinte! Să vezi atunci cum se va reforma sistemul, cum va creşte randamentul instanţelor, cum va creşte nivelul de pregătire profesională....că doar pentru "fosilele" în activitate totul devine rutină!
Că MJ una spune şi alta face...ne-am obişnuit, deşi a avut destul timp să înţeleagă că legea, odată adoptată se aplică nu se "despică", sau poate că temerea unei răspunderi nu există....ori, dacă vor ajunge să răspundă, o vor face în faţa colegilor magistraţi care nu vor îndrăzni să se pună cu stăpânirea! Încă mai cred că printre magistraţi mai sunt şi OAMENI, care nu vor ezita să stea "strâmb" şi să-i judece drept!



PS: MJ neagă cu vehemenţă paternitatea proiectului de salarizare, insă "scapă" o adresă(48092/15.05.2008) prin care recunoaşte implicit existenţa lui, solicitând opinii despre anumite articole ce urmează a fi modificate prin Proiectul de salarizare, cu referire la nivelul de salarizare al IT-iştilor, apoi, o simplă accesare a meniului "properties" demonstrează mai mult decât ar putea spune MJ în apărarea sa.

Unde-i lege… şi tocmeală!

Personalul de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor (mă încapăţânez să nu mai scriu “auxiliar”) avea destule motive de bucurie la momentul adoptării OG nr. 8/2007, în ceea ce priveşte ocuparea posturilor vacante. Insă doar unii au avut motive de bucurie, pentru alţii a început calvarul.
Prin art. 3 pct. 3 din ordonanţă se prevede că personalul încadrat pe bază de concurs pe posturi vacante temporar este definitivat în funcţie pe baza unor criterii de apreciere a performanţelor profesionale, avându-se în vedere vechimea minimă în specialitate, competenţa şi activitatea profesională deosebită, evaluată cu calificativul “foarte bine”.
În fapt, prin adoptarea acestui act normativ s-a deschis cutia Pandorei. “Apropiaţii” şefilor de instanţe sau parchet si-au râs în barbă şi au gândit că a venit vremea să fie definitivaţi în funcţii, că doar merită să ocupe posturile, legea fiind de partea lor.
Răul trebuie căutat la “rădăcină”, astfel că se pun semne de întrebare legat de modul în care s-au desfăşurat concursurile pentru ocuparea posturilor vacante temporar, asupra subiectelor, comisiilor de examinare şi/sau soluţionare a contestaţiilor. Că în sistem au fost aduşi prin acestă procedură (mascată de false concursuri) oameni care nu aveau “chemare” e un aspect cunoscut de toţi, aceştia demonstrând după angajare că nu au lecturat…. să mai cerem sa fi învăţat??? nimic din materialul pentru concurs, ba chiar mai mult, unii care au obţinut note maxime la proba practică şi eliminatorie -operarea PC- nu ştiau pe unde se găseşte mouse-ul. Nu putea avea nimeni pretenţia de a cunoaşte şi opera în sistemul ECRIS, însă un minim de cunoştinţe de utilizare a computerului erau absolute necesare pentru promovarea probei. Fac o paranteză: oare chiar mai contează lipsa de cunoştinţe a celor care au promovat concursurile faţă de cei mulţi din sistem care stau si privesc la monitoarele de pe birou si se întreabă oare la ce foloseşte “oglinda” că nici macăr nu-i prea clară pentru a-şi studia fizionomia!
La polul opus se află însă şi unii care au promovat pe merit concursurile, “scăpaţi” în sistem accidental sau cu bună ştiinţă de reţeaua PCR( Pile, Cunoştinţe, Relaţii), că doar sistemul trebuie să trăiască, şmecherii să huzurească…..”fraierii” să le muncească! Aşa că au fost angajaţi, pe durată determinată, pentru a duce greul şi pentru a le asigura piloşilor confortul necesar în posturi “călduţe”. Evident, pentru cei obişnuiţi cu munca adoptarea OG nr. 8/2007, a fost un motiv de bucurie, având convingerea că eforturile le vor fi răsplătite prin definitivarea în funcţii. In fapt, au fost definitivaţi cei “protejaţi”, ceva “negrişori” iar alţii aşteptă încă organizarea concursurilor.
Am luat cunoştinţă însă de un fapt ce depăşeşte logica şi bunul simţ! Un grefier angajat temporar, pe bază de concurs, solicită definitivarea în funcţie, făcând dovada că îndeplineşte cerinţele impuse de art. 3 pct. 3 din OG. 8/2007, în cadrul instanţei existând chiar şi posturi vacante, prin pensionarea unor grefieri. Astfel, solicitarea este trimisă cu documentele ce atestau îndeplinirea cerinţelor legale tribunalului care apreciază că cererea este întemeiată şi o trimite spre avizare “mai-marilor” de la CA.
Aici, situaţia devine încurcată, solicitantul primind un răspuns cel putin ruşinos pentru niste magistraţi aflaţi la o curte de apel. Se dă textului legal în interpretare aberantă, în sensul că textul de lege invocat de solicitant este aplicabil în cazul trecerii de la debutant la gradul/treapta III!!!! Nu a contat nici punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii – Direcţia legislaţie, punct de vedere însuşit de Plenul CSM.
Aşa că, grefierul care a solicitat definitivarea în funcţie, se afla în situaţia de a pierde locul de muncă, după niste ani dechin pe un post temporar. Pe de o parte, nefiind defintivat deşi îndeplinea mai mult decât cerinţele , pe de altă parte fiind nevoit să se prezinte la un nou concurs şi existând riscul de a nu-l promova urmare îndrăznelii de a cere ceva legal.
Din situaţia descrisă, rezultă că unii judecători, aflaţi în posturi de conducere, interpretează legea după bunul plac, sau după anumite interese, refuzând constant să aplice legea.Unii dintre judecători nu au înţeles că legea nu se aplică după cum “vrea muşchii lor” iar managementul resurselor umane nu se face ca la SRL.